Cercetătorii au reînviat un arbore biblic vechi de 1.000 de ani din sămânța găsită într-o peșteră din Iudeea

Cercetătorii au reușit să reînvie o sămânță ciudată descoperită într-o peșteră din deșertul Iudeei în anii 1980. Conform datării cu radiocarbon, sămânța avea peste 1.000 de ani când a fost găsită, iar ADN-ul ei o leagă de un gen de abore biblic, deși astăzi acest gen este pierdut.

Numită „Sheba”, această specie necunoscută de arbore a fost identificată ca aparținând genului Commiphora, parte din familia tămâiei și a smirnei (Burseraceae). Astăzi, această familie cuprinde aproximativ 200 de specii de plante care cresc în Africa, Madagascar și Peninsula Arabică, fiind apreciate pentru rășinile lor aromatice sau pentru utilizările etnobotanice.

• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”
• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?

În ultimii 14 ani, Sheba a crescut și a ajuns la o înălțime de aproape 3 metri, ceea ce le-a permis oamenilor de știință să îi descrie pentru prima dată caracteristicile, scrie IFL Science.

Un arbore biblic a fost reînviat după 1.000 de ani

Sămânța care a produs copacul Sheba a fost datată între anii 993 și 1202 d.Hr. Deși morfologic specia este apropiată de altele din genul Commiphora, o analiză ADN a confirmat că Sheba este distinctă de toate celelalte specii studiate. Cele mai apropiate rude cunoscute ale sale sunt Commiphora angolensis, C. neglecta și C. tenuipetiolata.

Este posibil ca copacul Sheba să fie un supraviețuitor al unei populații dispărute din regiunea Levantului de Sud, care include Israelul, Palestina și Iordania de astăzi.

Inițial, cercetătorii au emis ipoteza că Sheba ar putea fi un exemplu al „Balsamului Iudeii”, un arbore apreciat în antichitate pentru mirosul său. Acest copac a fost descris extensiv de către autori greci, romani și bizantini din secolul al IV-lea î.Hr. până în secolul al VIII-lea d.Hr.

Totuși, Sheba nu conține compuși aromatici, ceea ce face ca această ipoteză să fie improbabilă.

„Pe baza acestor descoperiri, am respins ipoteza noastră inițială că ‘Sheba’ este Balsamul Iudeii descris în antichitate și am considerat o a doua ipoteză pentru a explica identitatea puietului vechi de Commiphora”, scriu autorii studiului.

La ce era folosit acest arbore în antichitate?

Ei cred că acest copac ar putea fi un exemplu de plantă din care se extrăgea „tsori”-ul biblic, o rășină asociată cu vindecarea în Geneza, Ieremia și Ezechiel.

„Tsoriul biblic, cel mai probabil produsul unei specii locale, era asociat cu regiunea istorică Galaad, în valea Riftului Iordanului-Marea Moartă, o zonă muntoasă, bogat împădurită în antichitate, cu o vale inferioară fertilă (ghor) cultivată intensiv de-a lungul istoriei”, adaugă echipa de cercetători.

Ideea că Sheba ar putea fi un exemplu viu al acestui copac biblic mult prețuit este susținută de faptul că sămânța a fost descoperită într-o peșteră din Valea Riftului Iordanului-Marea Moartă.

Analizele fitochimice ale frunzelor și rășinii arborelui arată că acesta este bogat în triterpenoide pentaciclice, un compus asociat cu proprietăți de vindecare a rănilor, antiinflamatoare, antibacteriene și anticancerigene.

Echipa a găsit, de asemenea, niveluri ridicate (30%) de scualen (un compus organic utilizat în îngrijirea pielii) în frunzele copacului Sheba.

Cum a ajuns sămânța acestui copac biblic în peșteră?

O altă întrebare a cercetătorilor a fost legată de modul în care sămânța a ajuns în peșteră. Ei emit ipoteza că aceasta ar fi putut fi depusă de un animal sau depozitată intenționat de un om.

„Depunerea seminței Sheba în peșteră de către un animal sau pasăre este susținută de dovezi care arată că rozătoarele mici depozitează semințe de Commiphora, iar fructele coapte sunt consumate de păsări precum porumbeii, ale căror rămășițe au fost găsite în săpături arheologice din deșertul Iudeii și care încă mai trăiesc în această regiune”, explică cercetătorii.

„Numărul mic de semințe găsite în peșteră sugerează, de asemenea, că acestea au fost aduse acolo de animale”, continuă aceștia.

Totuși, este posibil ca sămânța să fi fost depozitată de oameni. În perioada în care a fost depusă în peșteră, Balsamul Iudeii dispăruse deja din regiune. De asemenea, existau mari tulburări politice și sociale, care au dus la dificultăți economice și instabilitate. Alte săpături arheologice au arătat că peșterile din regiune erau folosite pentru a ascunde bunuri locale pentru a le proteja.

„Ca sămânță dintr-o specie nativă posibil asociată cu comerțul, Sheba ar fi putut fi considerată suficient de valoroasă pentru a fi ascunsă intenționat într-o peșteră”, adaugă echipa de cercetători.

„Dacă a existat intervenție umană, este posibil ca sămânța să fi fost adusă din afara regiunii, posibil cu intenția de a reintroduce o specie valoroasă de Commiphora”, continuă ei.

Unele întrebări rămân fără răspuns

Cu toate acestea, această ipoteză pare mai puțin probabilă decât cea a depunerii de către animale, deoarece nu au fost găsite alte artefacte în peștera unde a fost descoperită sămânța Sheba.

Sunt necesare cercetări ulterioare pentru a identifica alți compuși din țesutul arborelui. Echipa de cercetători concluzionează că „germinarea unei semințe vechi de Commiphora din deșertul Iudeii demonstrează pentru prima dată prezența acesteia în această regiune acum aproximativ 1.000 de ani și posibila identificare cu un arbore sau arbust nativ, a cărui rășină valoroasă, ‘tsori’, a fost asociată cu uzul medicinal în Biblie, dar a cărei identitate a fost mult timp dezbătută.”

Lucrarea a fost publicată în Communications Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

O figurină din piatră de pe vremea vikingilor, dezgropată în Islanda, i-a uimit pe arheologi

Schelet vechi de 16.000 de ani, cristale și unelte de piatră descoperite în peșterile din Malaezia

Sigiliu rar din perioada Primului Templu, descoperit în Ierusalim

O descoperire dintr-o peșteră din Franța arată de ce au dispărut neanderthalienii